Dezvoltarea fătului în pântecul mamei pentru mine rămâne una dintre minunile lumii. Indiferent cât de multe sau de puține cunoști despre subiectul acesta, mereu te cutremuri când înțelegi că totul începe cu un spermatozoid care fecundează un ovul.
Știința evoluează și astăzi înțelegem infinit mai multe lucruri decât acum 20 de ani despre relația care se formează încă din timpul sarcinii între mamă și făt și despre modul în care biochimia mamei se schimbă. Oare aceste schimbări biochimice, oricare ar fi ele, impactează ele sau nu dezvoltarea fătului în pântecele mamei? Aceasta este întrebarea la care doresc să ofer un răspuns prin acest articol.
Acest articol nu este o schismă declarată mamelor. Ceea ce îmi doresc este să ofer informațiile necesare înțelegerii faptului că fătul este conectat cu genitorii săi încă din momentul concepției.
Informațiile prezentate ne pot da puterea de a face alegerile potrivite pentru noi, copiii noștri și viitorii noștri copii

Pentru a înțelege modul în care fătul este conectat la mamă vom pune în discuție următoarea temă - Felul în care emoțiile mamei pot impacta dezvoltarea fătului.
Primul aspect pe care îl prezentăm este dezvoltarea sistemului nervos autonom.

Aproape zilnic auzim că stresul este inamicul numărul unu al societății de astăzi. Oare așa să fie? Din nefericire, da. Stresul, chiar și în lipsa unei afecțiuni mentale acute a mamei poate afecta dezvoltarea sistemului nervos autonom la făt.
Pentru a înțelege, voi face o analogie simplă, dacă asamblezi rotițele dințate ale unui mecanism de ceas în altă ordine decât ordinea corectă, ce se întâmplă? Ai ghicit, lucrurile nu merg chiar așa cum ne-am propus noi.

Sistemul nervos autonom este cunoscut și sub numele de sistem nervos vegetativ. Acesta este partea sistemului nervos central care controlează funcțiile involuntare ale corpului, cum ar fi respirația, digestia și circulația. El are două părți principale, sistemul nervos simpatic și sistemul nervos parasimpatic, sisteme care sunt interdependente și mențin starea de echilibru a organismului.
Sistemul nervos simpatic este responsabil pentru răspunsul de îngheață, luptă sau fugi. În timpul stresului, sistemul nervos simpatic activează organele și sistemele care sunt necesare pentru a face față situației de stres. De exemplu, crește ritmul cardiac, tensiunea arterială și respirația, cu scopul de a fi pregătit în fața situației. Acesta reacționează în fața pericolelor fie că ele sunt reprezentate de profesoara care ne ridică să ne asculte pe neașteptate, de un mail de la șef sau dacă integritatea noastră fizică și psihică ne este pusă în pericol.
Sistemul nervos parasimpatic este responsabil pentru revenirea organismului la starea de normalitate după un stres. El activează organele și sistemele care sunt necesare pentru digestie, creștere și reproducere. Acesta ne ajută pur și simplu să ne relaxăm după situația stresantă.

Cele două sisteme sunt merg întotdeauna în tandem, iar următoarele exemple sper că vă vor ajuta să înțelegeți mai bine cum efectiv aceste două sisteme controlează corpul nostru:

• Activitatea cardiacă: Sistemul nervos simpatic crește ritmul cardiac, în timp ce sistemul nervos parasimpatic îl scade.
• Tensiuniea arteriale: Sistemul nervos simpatic crește tensiunea arterială, în timp ce sistemul nervos parasimpatic o scade.
• Respirația: Sistemul nervos simpatic crește ritmul respirației, în timp ce sistemul nervos parasimpatic o scade.
• Digestia: Sistemul nervos parasimpatic stimulează digestia, în timp ce sistemul nervos simpatic o inhibă.
• Funcția renală: Sistemul nervos simpatic crește producția de urină, în timp ce sistemul nervos parasimpatic o scade.
• Funcția sexuală: Sistemul nervos parasimpatic este responsabil pentru erecția penisului și pentru contracția uterului în timpul orgasmului.

Sistemul nervos autonom asigură controlul neuronal tuturor părților corpului, excepție făcând mușchii scheletici [1].
Rolului sistemului autonom este de a menține integritatea întregului organism, pornind de la integritatea fiziologică a celulelor, țesuturilor și organelor din întregul corp. Menținerea echilibrului întregului organism (hemostază) în fața factorilor stresori dinăuntrul și dinafara corpului fiind una dintre principalele lui scopuri [1].

După acest necesar periplu al funcționării organismului sunt convins că putem merge mai departe, acum înțelegeți mult mai bine funcționarea corpului uman.
Vă propun un studiu pentru a înțelege mai bine felul în care emoțiile mamei influențează fătul. Acesta privește mai mulți factori printre care felul în care stresul afectează dezvoltarea in utero a sistemului nervos autonom la copil, precum și ritmul cardiac.
În studiul citat, copiii urmăriți încă din burta mamei nu prezintă anomalii, iar mamele care au consumat alcool sau droguri în timpul sarcinii au fost excluse, la fel și cele cu tulburări psihice diagnosticate.
Mamele gravide care au participat la acest studiu sunt mame normale, orice ar însemna acest lucru.

Cum influențează emoțiile mamei fătul?
Stările emoționale ale mamei influențează dezvoltarea sistemul nervos autonom al fătului, având ca efect creșterea sau scăderea frecvenței ritmului cardiac, în special în cazul depresiei [2].
Este recunoscut faptul că stresul psihologic al mamei în perioada trimestrului al doilea și al treilea crează o scădere a frecvenței ritmului cardiac. La rândul său, ritmul cardiac scăzut, crează întârziere în maturizarea sistemului nervos autonom al fătului [3].
Iar o rată a ritmului cardiac scăzută este asociată cu stresul fătului și o dezvoltare tulburată a ambelor ramuri ale sistemului nervos autonom, simpatic și parasimpatic. Modificările asupra sistemului nervos autonom continuă și după naștere în organismul copilului, la fel și în cazul ritmului cardiac [4].
Lucrul care mi s-a părut deosebit de interesant este faptul că fel ca în cazul adulților, stresul reduce activitate parasimpatică la bebeluși.

Ce impact are lucrul acesta?
Imaginează-ți că organismul tău este o locomotivă cu aburi. Locomotiva este condusă de doi oameni, fochistul care alimentează cu cărbuni cuptorul , acesta sistemul nervos simpatic care crește răspunsul organismului. Al doilea, este mecanicul de tren care îi spune celuilalt când să scadă alimentarea cu cărbuni pentru că au trecut de dificultate, care este sistemul nervos parasimpatic care se ocupă cu relaxarea, revenirea la normal.
Ce se întâmplă dacă fochistul arde mai mulți cărbuni decât trebuie? În primul rând, se produce mai multă energie, în cazul nostru corpul reacționează mai puternic . În al doilea rând, va avea nevoie de mai mult timp pentru a consuma energia produsă.
Dacă organismul este mereu pus în situații de stres, fără a avea timpul necesar relaxării, vor fi produși hormoni de stres, iar sistemul nervos simpatic va fi pus mereu în funcțiune.
Locomotiva care va fi alimentată continuu cu cărbuni, la un moment dat va avea prea multă energie, mai mult decât poate ea să ducă, frânele vor începe să se tocească și defecțiunile nu se vor lăsa așteptate. Același lucru se întâmplă și cu organismul, când este ținut prea mult timp în situații de stres, plăcuțele de frână încep să se tocească (sistemul nervos parasimpatic), și va fi mult mai greu să frânezi și lucrurile încep să scape de sub control.
Așa cum am menționat la început, sistemele nervos simpatic și parasimpatic nu pot fi controlate voit, ci ele reacționează pur și simplu la factorii extern și intern.

Ce poate face Terapia Craniosacrală în cazul acesta?
Dezvoltarea armonioasă a sistemului nervos in utero asigură bebelușului o creștere și dezvoltare optimă, iar grija pentru mamă și făt este obiectul vostru. Putem ajuta mama și fătul încă din perioada în care fătul este in utero, iar pentru asta avem mai multe metode.
În primul rând, putem ajuta mama să relaxeze mergând direct la sursă, sistemul nervos, și ajutându-l pe acesta să se liniștească.
Există un procedeu deosebit de eficient în cazul ”resetării” sistemului nervos numit Still Point.
Prin tehnica Still Point ne propunem să oprim Ritmul Craniosacral. Acest lucru oferă prilejul Sistemului Craniosacral de a se reorganiza într-o manieră terapeutică, benefică, precum eliberarea restricțiilor membranoase minore, relaxarea sistemului nervos simpatic, îmbunătățirea funcționării sistemului nervos autonom și facilitează reechilibrarea organismului prin echilibrarea sistemului craniosacral.
În al doilea rând, putem depista zonele de pe corpul mamei în care țesuturile sunt tensionate. La femeile gravide coloana este cea care are cel mai mult de suferit, de aceea are nevoie de deosebit de multă atenție din partea noastră.
Terapia Craniosacrală primită în timp mama este gravidă este benefică atât pentru aceasta cât și pentru făt.
Concluzia este următoarea: starea emoțională maternă poate afecta dezvoltarea sistemului nervos fetal în uter  [4]. 
 

În articolele viitoare voi aborda subiectlele nașterea și nașterea prin cezariană.
Stai aprope, joia viitoare revin cu un nou articol din seria CranioJoy - bucuria de a primi și oferi Terapie Craniosacrală.
Dorești să abordez o temă specifică sau vrei să împărtășești părerea despre articolul acesta, scrie-mi la emanuel.craniosacral@gmail.com

1. Erica A. Wehrwein, Overview of the Anatomy, Physiology, and Pharmacology of the Autonomic Nervous System, Comprehensive Physiology, vol. 6, nr. 4, 2016 Iulie
2. John N.I. Dieter, Maternal depression and anxiety effects on the human fetus: Preliminary findings and clinical implications, Infant Mental Health Journal, vol. 28, nr. 5, 2008, p. 420-441
3. Sarah D. Schlatterer, Exposures influencing the developing central autonomic nervous system, Birth Defects Research Journal, vol. 113, nr. 11, 2021, p. 845-863
4. Lorenzo Semeia, Impact of maternal emotional state during pregnancy on fetal heart rate variability, Comprehensive Psychoneuroendocrinology, vol. 14, 2023